Se pare ca stresul si tot ce mai am pe cap au inceput sa se simta pe pielea mea. Tot timpul sunt in legatura cu munca, chiar daca sunt acolo sau nu. Pe mail exist si la 12 noaptea. Imi place, recunosc, sa traiesc
intr-un ritm alert, dar nu si organismului meu.
In cateva zile scap de licenta si o sa-mi revin cu munca si sper ca si cu nivelul stresului. O sa ma straduiesc sa fac mai multe lucruri pentru mine. Pe principiul ia te uita cum alerg fugind de mine cred ca e cazul sa incep sa alerg. Cu totii suntem intr-o continua fuga, fugim dupa masina, fugim sa ajungem la metrou, fugim sa rezolvam un anumit lucru..dar cand mai alergam? Sa iesim in parc si sa alergam pentru noi,atat cat putem,pentru sanatatea noastra. O sa fug mai putin si o sa alerg mai mult.
O sa stau programul normal la birou si cand am plecat de acolo nu va mai exista mail de noapte sau mail de weekend.
Nu o sa ma lungesc cu un program de genul 10 -18. E cea mai proasta alegere,cel putin pentru mine, fiecare cu preferintele lui. O sa vin pe la 7-8 la birou si la 16 sa plec spre o noua lume, una diferita de ceea ce inseamna birou, mail. 
Sper sa reusesc! Daca nu, probabil ca voi vedea consecintele pe pielea mea, nu ca nu le vad deja !
iai ca ploaia te spala de pacate? Nu ai vazut ca fiecare incearca sa fuga de ploaie? Care mai de care se acopera, isi cauta un loc in care sa se adaposteasca. Nu vor sa scape de greseli, sa se schimbe, sa se curete. Fug fara oprire de inevitabil. Picatura ploii oricum te atinge, vrei nu vrei. Eu nu fug de ea ci o caut si o astept.
Noapte muta si surda. E trecut de miezul noptii de ceva vreme si nu stiu de ce dar noaptea asta pare sa ma striveasca fara sa-i pese. O simt napastuindu-se asupra mea si chinuindu-ma in zadar. De ce in zadar? Pentru ca nu-mi mai pasa, sau cel putin asta incerc eu sa cred. Patul este rece desi temperatura de afara face intreg orasul sa fiarba.
cu un anumit talent doar pentru ca altii il stiu. Am avut o discutie acum cateva luni cu o persoana care mi-a spus niste lucruri pe care nu le-am crezut adevarate. Am avut eu impresia ca e cazul sa-l contrazic si mi-a zambit. Se pare ca zambetul acela acundea mult mai multa experienta din partea lui de cat as fi crezut eu. Cred ca am mai scris despre aceasta persoana acum ceva timp. Mi-a dat cateva sfaturi de care sa nu uit, timp de ceva timp am uitat dar azi mi-am amintit: ” Sa nu te simti absolut niciodata vinovata de ceva ce nu ai stiut sau nu ai fost invatata. E normal sa simti asta si sa fii acuzat de un lucru doar in momentul in care ai primit instructiuni clare. Din pacate in scurt timp vei vedea ca am dreptate.” hmm mai clarvazatorule 
